Definitiv!

Mihai Eminescu

Posted on ianuarie 14, 2009 by julian

Nu am mai avut rabdare pana maine, asa ca, scriu de pe acum cateva randuri despre unul care pentru unii nu inseamna nimic, dar pentru altii este o mare valoare a Romaniei.

In copilarie nu intelegeam prea multe dintr-o poezie. Nici chiar in liceu, perioada cand am inceput sa ma maturizez.

Insa pe zi ce trecea, poezia pentru mine insemna EMINESCU. A scris si proza, “Sarmanul Dionis” a fost buna de meditat, insa la mine, Eminescu s-a facut remarcat prin poezie.

Nu imi placea sa invat poezi, pur si simplu nu le intelegeam, sau, imi statea capul la cu totul altceva. Treptat am remarcat ca stiu cateva poezii. Fara sa imi dau seama, am constatat ca alaturi de cateva versuri de Bacovia, am in minte si cateva poezii scrise de Eminescu.

Exista putina confuzie legata de data nasterii poetului insa, s-a ajuns la concluzia ca data nasterii este 15 ianuarie 1850.

Nu sunt sigur care este ziua cand s-a nascut, dar cred ca este momentul sa-i urez La Multi Ani!

Va las cu una din poeziile care mai inspira azi desi a fost scrisa acum 126 de ani:

“Glossa”

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
In auz ne suna multe,
Cine tine toate minte
Si ar sta sa le asculte?…
Tu asaza-te deoparte,
Regasindu-te pe tine,
Când cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limba
Recea cumpana-a gândirii
Inspre clipa ce se schimba
Purtând masca fericirii,
Ce din moartea ei se naste
Si o clipa tine poate;
Pentru cine o cunoaste
Toate-s vechi si noua toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume sa te-nchipui:
Joace unul si pe patru,
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plânge, de se cearta,
Tu în colt petreci în tine
Si-ntelegi din a lor arta
Ce e rau si ce e bine.

Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat începutul
Cine stie sa le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sa fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te întreaba si socoate.

Caci acelorasi mijloace
Se supun câte exista,
Si de mii de ani încoace
Lumea-i vesela si trista;
Alte masti, aceeasi piesa,
Alte guri, aceeasi gama,
Amagit atât de-adese
Nu spera si nu ai teama.

Nu spera când vezi miseii
La izbânda facând punte,
Te-or întrece nataraii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teama n-ai, cata-vor iarasi
Intre dânsii sa se plece,
Nu te prinde lor tovaras:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirena,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca sa schimbe-actorii-n scena,
Te momeste în vârteje;
Tu pe-alaturi te strecoara,
Nu baga nici chiar de seama,
Din cararea ta afara
De te-ndeamna, de te cheama.

De te-ating, sa feri în laturi,
De hulesc, sa taci din gura;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Daca stii a lor masura;
Zica toti ce vor sa zica,
Treaca-n lume cine-o trece;
Ca sa nu-ndragesti nimica,
Tu ramâi la toate rece.

Tu ramâi la toate rece,
De te-ndeamna, de te cheama:
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera si nu ai teama;
Te întreaba si socoate
Ce e rau si ce e bine;
Toate-s vechi si noua toate:
Vreme trece, vreme vine.

(Mihai Eminescu, decembrie 1883)

Popularity: 2% [?]

Posturi relevante:

• Campanie Electorală
• Acasă.
• Valoarea unui cent