Nu mor…
Posted on august 20, 2009 by julian
…până nu te găsesc!
O zi obişnuită la munca mea de barman printre italieni, nemţi, sârbi şi manelişti.
Căldură afară, multe băuturi de făcut… Prind un moment de linişte şi fug în spatele restaurantului la o gură de aer.
Când ies, văd un bătrân destul de îngrijit dar slab slab şi palid stând cu fundul pe bordură şi înfulecând dintr-o pâine.
În momentul ăla mi s-a ridicat părul pe mine, m-au luat toate frigurile şi mai că mi-au dat lacrimile. Uitându-mă la el mi se rupea sufletul, mi-am adus aminte de un unchi care… nu mult îi lipsea să ajungă tot aşa.
Mă duc la colegul meu, îl cert şi îl pun să îi dea şi o bucată de salam, ceva…
-Da’ nu vrea! A venit pe aici prin spate şi mi-a cerut o bucată de pâine. Îmi zice el.
Îl întrebăm cum se simte şi dacă mai are nevoie de ceva, dar omul nu mai avea putere să vorbească.
Şi ne mirăm noi cum şi în Germania ajung bătrânii pe stradă…
Între timp ies afară şi alte naţii de colegi să ne cheme că avem de lucru.
Băi câinilor, voi nu aveţi pic de suflet, nu-l vedeţi cum arată, cum să îl lăsăm singur în starea asta?
Ar fi vrut şi bătrânul să plece, dar nu a fost înstare să se ridice. Aşa că l-am ridicat noi şi l-am pus mai la umbră.
În fine… cheamă cineva ambulanţa care, deşi nu era urgenţă nu i-a trebuit mai mult de 2 minute să ajungă.
Dar să vezi cum bătrânul nu vrea să meargă la spital. Îi fac cei de pe ambulanţă nişte analize pe loc şi constată că e doar ameţit, nu este nevoie să meargă cu ei. Aşa că îi cheamă un taxi şi îl trimit acasă.
După cam o oră… Vine bătrânul înapoi. De data asta însoţit de o femeie care cel mai probabil era fiică-sa.
Şi-o fi revenit bătrânul şi s-a întors să ne mulţumească, îmi zic în gând.
Dar nu a fost aşa. El defapt a venit să-şi caute portofelul care l-a pierdut acum trei zile la noi pe terasă.
sursa foto: aici.
Popularity: 8% [?]
Loading ...
Articole ce taie respiratia nu mai au nevoie de alte comentarii. Trist!
Ce rau imi pare cand citesc asemenea articole.. mai ca imi imaginez pe cineva din familia mea trecand prin asemenea situati care pur si simplu te intristeaza….
Nu, nu – nu! Nimeni din familia ta sau a mea nu va ajunge in situatii dezastruase. Nu asa trebuie sa percepem viitorul.
Da, “viitorul suna bine, dar nu-i raspunde nimeni”, si aia-i drept, insa eu imi imaginez anii 20+ ca in pozele din asigurarile de viata. Cu batrani ce zambesc larg si se bucura de vacante sub un cer senin de vara. Stiu, probabil aberez, dar tanjesc la suprem ca sa ating supremul-1.
Ce situatie saracu batarnel , se pare ca exista bunatate si in afara pentru batranei dar un centru ceva pentru ei ca probabil in acel portofel se afla ultimii sai banii pentru a trai :-<
Emotionanta si trista povestire
@Produse pentru slabit: Mda, uite ca asa e. Ma intreb daca asa o fi fost viata in toate timpuri sau doar noi am vedenit mai rai in ultimele secole si diferentele intre bogati si saraci, tristi si fericiti sunt mai mari? …
Asteptam deznodamantul de la Julian, s-a gasit portofelul sau nu?
@vopsele: iti inchipui cate alte cazuri mai sunt?
saracul mosulica
si-a recuperat portofelul pana la urma ?
@all: bătrânul provenea dintr-o famile harnică, ceea ce înseamnă în Germania familie bună, adică înstărită. Copiii doctori sau ceva ingineri, care… nu se compară cu inginerii din România nici profesional nici material!
Se pare că nu aţi înţeles mesajul, sau probabil eu m-am exprimat doar pe înţelesul meu.
Nu ştiu de ce bătrânul era aşa mort de foame, pentru că provenea dintr-o familie bogată.
La început am fost impresionat de starea în care se afla, i-am plâns de milă, dar asta până când s-a întors şi am aflat mai multe despre el şi ce voia defapt.
Deşi era putred de bogat dar aproape că şi-a dat duhul, s-a întors să-şi caute în continuare portofelul, nici decum să zică “Mulţumesc bă români de rahat, datorită vouă mă mai bucur de viaţă încă două săptămâni…!”
@magazin virtual: cum dracu să-ţi mai găseşti portofelul pierdut acum trei zile pe o terasă pe care zilnic beau şi mănâncă peste 150 de persoane?
@julian pt magazin virtual: printr-o minune. De ce nu?
Din pacate nu toti respectam oameni batrani fara sa ne gandim ca asa o sa ajungem si noi. Eu a gandesc mereu a fost tineretul asa de nepasator cu oameni batrani
@Suplimente nutritive: stai tu cuminte, sa ajungem noi batrani …
Intr-adevar, educatia tinerilor e tare dezastuasa … pardon, a celor mai multi dintre tineri.
Ce înseamnă să citeşti cu ATENŢIE un articol. Bătrânelul nu era nici singur pe lume, nici sărac lipit pământului (nu cred că şi-ar fi căutat portofelul trei zile dacă ar fi avut doar câţiva euro), iar faptul că ai săi compatrioţi nu l-au băgat în seamă înseamnă că în Germania exsită un sistem eficient de triere: cazuri sociale vs. nebuni aflaţi în societate.
Julian a reacţionat omenesc, manifestând compasiune pentru săraca fiinţă umană, pe care a proiectat-o însă în realitatea românească, unde astfel de cazuri le întâlnim la tot pasul. Paranteză. În urmă cu câteva zile, mă întorceam acasă pe la Piaţa Unirii, când se pune stopul şi în faţa maşinii apar câţiva bătrânei care cerşeau. Remarca amară a cuiva aflat în maşină a fost: „Sunt prea mulţi să le mai dăm de pomană. Sunt din ce în ce mai mulţi”. Aici (n.r. în România) protecţia socială este la nivel de banc, iar dacă un om spune că moare de foame… are toate toate şansele să i se îndeplinească pronosticul. În Germania… trebuie să te porţi ca nemţii. Acolo i-au chemat un taxi. În România îl rezemau cu perfuzia de gard şi-l lăsau să moară.
Îngrijorător este că asemenea cazuri se întâmplă în secolul XXI, şi mai mult, tendinţa generală este aceea de a agravare a discrepanţelor sociale. Nici socialismul şi nici capitalismul n-au rezolvat problema sărăciei. Aici Arablella are dreptate. E trist.
@andrei: cum se face că… mai tot timpul eşti singurul care înţelege ce scriu pe aici?
Nota 10 pentru comentariu
Salut Iulian
Mersi frumos de aprecieri.
E uşor să scrii un comentariu pertinent dacă ai răbdare să citeşti tot cu atenţie, iar materialul scris de tine este unul inspirat. Din păcate, majoritatea vizitatorilor doar scanează textele şi, atunci când observă acel „nofollow”, încep să-şi dea cu „presu(s)pusul”. Cam acelaşi lucru păţesc şi eu, chiar dacă am tăiat tentaţia de „follow free”.
Cineva „mă încuraja” ieri, spunând că doar după un an sau doi îţi vor face apariţia pe blog comentatorii dedicaţi.
chiar sa iti dai viata pt un portofel?
@julian: Andrei tot timpul are rabdare si citeste, apoi isi exprima ideile, fara sa devieze de la subiect.
trista nu e doar problema legata de saracie, ci si agitatia pe care o pun oamenii in varsta pentru niste fleacuri (n.r cazul portofelului)
^ Ce mică-i lumea
P.S. Articolul este promovat pe FTW.ro http://www.ftw.ro/Personale/Nu_mor_p_n_nu_te_g_sesc
Ce nick-uri aveti (magazin virtual, suplimente nutritive)
) scz de off topic
+ PE FTW
nu mi se pare un articol cu un grad mare de dificultate..
mosului probabil nu-i mai functiona creierul. a venit spre voi sa-si caute portofelul, l-a batut soarele-n cap si l-a lovit heat exhaustion, si-a uitat de ce-a venit. voi ati avut o reactie normala, desi poate v-ati induiosat prea tare in mod nenecesar: nu toti mosii sunt pe moarte.
dar avea o fata care trebuia sa stie ca nu trebuie sa fie acolo pe caldura aia
Felicitari blogului chiar face o treaba extraordinara cu subiecte pline de entuziasmn . Felicitari inca odata
@muzica noua: Iti multumim. In curand revenim cu noi subiecte, din diverse domenii, intamplari, intrebari, cu care sper sa iti atragem atentia cel putin la fel de mult ca pana acum.
Iti multumim inca o data.
@Marius si zamolxis: o data cu inaintarea in varsta devine totul mai mare? in sensul ca deja faci din tantar armasar, unul din ce in ce mai mare (cum imbatranesti cum e mai mare
) ?
Raspunsul meu: cred ca da.
O alta intrebare: daca mi-as pierde portofelul (desi am 23 de ani) oare nu as da intr-o disperare mai mare decat a omului din poveste? Si tot eu imi raspund: BA DA, si inca urat! (pentru ca imi tin acolo majoritatea actelor).
@andrei: jos palaria in fata ta
Legat însă de exagerările unor moşi (sau babe), nu cu mult timp în urmă se iscase o controversă legată de pretenţiile avute de Mitzura Arghezi în privinţa operei poetului Tudor Arghezi. Mitzu ameninţa că, dacă nu-i vor fi satisfăcute pretenţiile financiare legate de drepturile de autor, îl va scoate pe Arghezi din cărţi şi din manualele şcolare. „Heat exhaustion” cum ar spune zamolxis.
@andrei: Evident! La 81 de ani lumea trebuie sa fie la picioarele tale, ti se cuvine totul pentru ca, desigur, ai “experienta de viata” (limbaj de lemn din pctul meu de vedere, daca ai ajuns la varsta a treia NU rezulta ca ai experienta de viata) si ai muncit si intr-adevar, meriti TOT! cu atat mai mult BANI, ca doar in jurul lor se invarte “pamantul”
Portofel?Dar daca era chiar asa sarac ce facea el cu un portofel?
O poveste frumoasa dar si amuzanta pe final…