La rascruce

Posted on noiembrie 15, 2009 by Arabella

In stanga sau in dreapta? Sau tot inainte? Inapoi nu mai pot sa merg,  e impotriva legilor naturii. Sunt nevoita sa merg pe un drum, dar care din ele sa-l aleg. Am cateva carari pe care as putea sa le apuc, dar dupa cum ti-am zis, sunt numai carari, nicidecum autostrazi. Ce stiu eu cu ce-s pavate cararile alea, n-am certitudinea ca nu-s intunecate, cu gropi, cu spini sau se termina inainte de a ma duce la destinatie (Doamne fereste). Pe de alta parte, nici autostrada nu mi se pare a fi sigura, asta in cazul in care as vedea-o printre posibilitatile existente.

La rascruce de drumuri n-ai timp de odihna. Te impinge societatea, viteza cu care ruleaza filmul vietii nu te lasa sa te odihnesti, nu poti sa faci asta, nu poti decat sa gandesti in timp ce continui sa vietuiesti. Doar prezentul este cel pe care-l traiesti, in prezent iei deciziile, prezentul este doar pentru a planifica viitorul si a trai obiectivele de atins. Aici mi-am raspuns. O sa merg pe drumul care imi da posibilitatea sa imi ating obiectivele.la rascruce de ganduri

Obiectivele… Sunt stapana pe mine, ca stiu ce vreau, am obiective bine stabilite, deadline-uri precise, puse-n calendar, lupt, alerg, zambesc, bat la usi, reusesc. Asta e masca, asta e de suprafata. Acum iata, adevarul iese la iveala, garda jos, nu-s asa puternica. Sustin sus si tare taria, personalitatea pentru a ma auto-motiva. Atat. Cateodata chiar cred ce spun, alteori zambesc doar ca sa nu par acra.

Care drum e cel bun? Care o sa imi fie prietenos? Pe care trebuie sa apuc sa ajung in timp util la obiective mele? Optimistul din mine imi spune “oricare”. Orice decizie as lua, tot acolo ajung. O sa imi indeplinesc visul oricare ar fi drumul pe care merg pentru ca nu renunt. Eventual ma adaptez unui eventual esec, reanalizez pozitia, dar nu renunt. Pesimistul imi spune lucruri atat de urate ca n-am sa le scriu, nu vreau sa te incarc cu energie negativa.

Drumul ce-l voi parcurge de-aici inainte va fi cel mai bun. Decizia ce-o iei in momentul asta este cea mai buna. Mai tarziu nu te mai intrebi “cum ar fi fost daca…”, nu-si mai are rostul. Directia este numai spre inainte, niciodata inapoi, si-atunci de ce sa te mai gandesti “cum ar fi fost daca?…” N-are sens, nu-i pe directia inainte :)

Popularity: 1% [?]

Posturi relevante:

Un răspuns la “La rascruce”

  1. [...] ma eliberez de viata de masterand. Ce urmeaza dupa, nu stiu. E o noua rascruce de drumuri. Imediat inchei inca un capitol din viata mea, o sa mai dau o pagina. Cand o sa o citesc [...]

Lasă un răspuns