Într-o dimineata, stapânitorul unei cetati fu trezit de niste strigate care se auzeau din piata: „Hai la mere! Mere dulci cum n-ati mai gustat !”.
Ridicându-se indispus din pat si privind pe fereastra, vazu un târgovet ce vindea, într-adevar, mere, înconjurat de o multime de musterii.
„Trebuie sa fie tare bune merele alea”, îsi spuse mai-marele cetatii si, facându-i-se pofta, îl chema pe primul sau sfetnic si îi porunci: „Ia cinci galbeni si mergi în piata sa cumperi mere de la târgovetul acela”.
Primul sfetnic îl chema pe paharnic si îi spuse: „Uite patru galbeni, du-te si cumpara mere”.
Paharnicul se adresa, la rândul sau, stolnicului: „Poftim trei galbeni, de care sa cumperi mere de la târgovetul acela”.
Stolnicul îl chema pe primul strajer îi dadu doi galbeni si îl trimise în piata.
Acesta dadu un galben unui strajer din subordine, iar acela se duse la târgovet si îi lua la rost: „Hei, ce tot strigi asa ? Ai tulburat somnul mai-marelui cetatii, iar drept pedeapsa mi-a poruncit sa-ti confisc caruta asta cu mere”.
Zis si facut.
Întors la seful sau, strajerul se lauda: „Am facut un târg nemaipomenit. Cu un galben am cumparat o jumatate din caruta cu mere a targovetului”.
Primul strajer merse la stolnic: „M-am târguit si, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reusit sa cumpar un sac cu mere !”. Stolnicul – repede la paharnic: „Cu trei galbeni am luat o tolba întreaga cu mere”.
Paharnicul dosi jumatate din cantitate si apoi merse la primul sfetnic: „Iata, cei patru galbeni mi-au ajuns doar pentru o jumatate de tolba cu mere”.
Iar primul sfetnic se înfatisa dinaintea stapînitorului cetatii si glasui: „Maria ta, iata, am îndeplinit porunca. Numai ca de acei cinci galbeni n-am reusit sa târguiesc decât cinci mere”.
Mai-marele cetatii musca dintr-un mar si cugeta: „Hmmm… Cinci mere pentru cinci galbeni… scump, foarte scump ! ?i, cu toate astea, târgovetul acela avea o multime de cumparatori. Înseamna ca lumea o duce bine, are bani. Ia sa maresc eu birurile !”

Posturi relevante:

• Puţină politică externă. Aşa cum o văd eu.
• Valoarea unui cent
• Scandal pentru nimic

Republica Moldova va beneficia de asistenţă nerambursabilă în valoare de 262 milioane de dolari. Acordul de finanţare a fost semnat la Washington de către Guvernul moldovean şi Corporaţia „Provocările Mileniului”, ce include proiecte investiţionale axate pe infrastructura de irigare, agricultura de valoare înaltă şi reabilitarea drumurilor.

Sursa: jurnal.md

Îţi vine să crezi cât de sufletistă este America asta?
Aproape că îmi vine iar să strig “TRĂIASCĂ REPUBLICA SOCIALISss…”, stai mai că asta a fost. Acum îmi vine să strig: “TRĂIASCĂ AMERICA!”.
De ce să oferi “pe ochi frumoşi” 262 milioane dolari? Da… America!

Şi totuşi… de ce bani gârlă pe degeaba?
În Irak… doar nu s-au dus americanii după gumă de mestecat. În Afganistan… opium şi poziţie strategică. Yemen, mai nou cică sunt terorişti acolo. Sunt terorişti pentru că este prea puţin petrol, dar cică Yemenul este un important producător de gaze naturale.
Urmează Iranul.
Ar mai fi fosta Iugoslavie… aici cred că este puţin diferit de restul. Este diferit pentru că fosta Iugoslavie nu prea a pus botul la căruţa aia de bani la care tocmai s-a aruncat Republica Moldova. Se mai spune că Pancevo este o zonă bogată în uraniu. Nu ştiu ce să cred… dar o dată cu declararea independenţei provinciei Kosovo SUA câştigă o importantă zonă strategică faţă de Rusia.
Ce se va întâmpla în Moldova cu aceşti bani?
Cam ce s-a întâmplat şi în România.
Republica Moldova va afla ce înseamnă economia de piaţă. Pe la început o să se simtă o uroară creştere a condiţiilor de trai. Au să apară “buticarii” şi mici firme private. Apoi o să crească inflaţia, or să apară accize şi se vor înmulţi taxele către stat. Cresc preţirile iar salariile vor rămâne pe loc, dacă nu chiar vor scădea. Fabricile şi uzinele vor face cunoştinţă cu falimentul din care rezultă şomeri cu nemiluita, adică sărăcie.
În final, apar multinaţionalele. Aici este “salvarea”! Multinaţionalele vor reduce numărul de şomeri şi vor asigura un nivel trai aproape spre minim.
Concluzia: moldovenii se vor transforma în sclavi iar din Republica Moldova vor ieşi miliarde de dolari.
Cine are de pierdut?
Republica Moldova!
Cine are de câştigat?
Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială… Statele Unite ale Americii.

Urez cu această ocazie poporului Moldovean:
BUN VENIT ÎN SCLAVIE!

Posturi relevante:

• O poveste despre taxe
• Oprescu are soluţia
• Campanie Electorală

Defapt cerşetorii nu lipsesc cu desăvârşire. În centrul oraşului mai vezi câte unul cum cântă la vioară, flaut, acordeon sau eu mai ştiu ce instrument. Doar cântă. Au o pălarie înaintea lor unde tu dacă vrei laşi câţiva bănuţi, dacă nu, nu.

O singură dată a venit unul să-mi ceară bani. S-a întâmplat anul trecut când eram pentru prima dată în Germania. Colegii mi-au spus că prin gări mai sunt poliţişti civili, zici că sunt boschetari, dar îţi bagă legitimaţia în ochi iar apoi te iau la puricat. Acte, bani dacă ai mulţi la tine, de unde îi ai şi de ce umblii cu atâţia la tine, te dezbracă, te descalţă, îţi fac test şi te caută de droguri. Câţiva din colegii mei ziceau că au avut parte de astfel astfel de controale.

Anul trecut, într-o gară vine la mine unul îmbrăcat destul de jerpelit. Îmi zice ceva în germană. Cum nu am înţeles ce mi-a zis, deja mă gândeam cum mă dezbracă ăsta… Îi spun în engleză că germană nu vorbesc. El îmi răspunde “Do you have some little money for me?”. Îi zic că nu am, şi mă duc mai departe.

Acesta a fost al doilea cerşetor bilingv întâlnit în viaţa mea pentru că pe primul l-am întâlnit în minunata Românie. Mai precis într-o piaţă din Carei. S-a lipit de mine un puştan de care credeam că nu mai scap. Prima dată mi-a cerut în ungureşte. Nu l-am băgat în seamă. Apoi în româneşte să-i dau 5 mii. Iar nu l-am băgat în seamă. Îmi ce în ungureşte, apoi în româneşte să îi dau un măr. Iar în ungureşte, din nou în româneşte. M-am răstit la el apoi a început să ceară dor în româneşte când un măr, când 5 mii. Aşa l-am cărat după mine toată piaţa cât şi jumătate din drumul către casă. M-am scăpat de el când l-am luat de gât şi i-am zis că îi dau 5 mii dar îl bat de 50.

Da, diferenţă între cerşetorii noştrii şi ai lor.

Bacşişul. În Germania nu se prea cunoaşte noţiunea de bacşiş.

Tot anul trecut m-am învăţat să-mi iau tot restul primit la casă.

Venise Arabela în vizită la mine. Am plecat la cumpărături pentru că voiam să trimit cu ea nişte dulciuri nepoţilor.

Am umplut coşul, am ajuns la casă să plătesc. Trebuia să primesc înapoi 1 cent. Cine mai stă după 1 cent?

A început să strige vânzătoarea după mine să-l iau că poate e centul norocos.

În România dacă nu îmi dă o gumă sau bomboană în loc de rest, îmi zice pur şi simplu că nu are să-mi dea înapoi 10 bani. Să nu mai povestesc de taxi unde dacă aştept 2 lei se uită ăla urât la mine. După ce mă dau jos din maşina lui mă mai şi înjură.

În Germania bacşiş se lasă doar la restaurant. Nu există o regulă şi nici nu este obligatoriu, dar în general se lasă chelnerului între 5 şi 10 % din valoarea notei de plată.

Cam aşa stă treaba cu banii mărunţi în Germania.

Până la urmă ce să fac cu muntele ăsta de cenţi?

Posturi relevante:

• Acasă.
• Ia Loganu’ neamule!
• Sunt dus de acasa

In Romania nu exista justitie pentru oamenii cu faima sau mai ales cu bani multi!

Posturi relevante:

• Valoarea unui cent
• Patria prostilor…
• Masina noua si masina veche.

Cand eram copil, maxim 12 ani imi placea sa colectionez bancnote si monede vechi. Imi placea sa fac schimb cu prietenii care erau si ei “colectionari”. Imi placea sa scotocesc prin podurile caselor pline de praf ale bunicilor sau prin sertarele vechi pentru a gasi alte si alte monede vechi.

Treptat acest hobby a inceput sa dispara, nu prea mai aveam de unde sa procur materia prima, ceilalti “colectionari” s-au lasat si ei de meserie, asa ca averea mea a ramas tot intr-un sertar nedeschis mult timp.

Recent mi-am redescoperit colectia, am inceput sa ma uit la banutii mei cei vechi. Mi-am dat seama ca nu stiu nimic despre banii mei vechi dar mai ales ca banii mei nu sunt prea vechi.

A fost pana la urma o moneda care mi-a atras atentia, am cautat informatii despre ea insa nu am gasit nimic. Ma intreb daca printre vizitatorii acestui blog se afla cineva care sa-mi ofere cateva informatii despre aceasta moneda:

Click pe imagine pentru marire.

Posturi relevante:

• O poveste despre taxe
• Puţină politică externă. Aşa cum o văd eu.
• Valoarea unui cent

A trebuit sa iei bani de la ei, a trebuit sa te despagubeasca?

Polita de asigurare, ti-a adus profit?

Ai ajuns sa iei bani din pensia suplimentara?

Ai ajuns sa-ti scoti banii de pe asigurarea de viata (a ta, a parintilor, bunicilor, etc)?

Ai avut experiente placute sau neplacute cu societatile de asigurari?

Posturi relevante:

• O poveste despre taxe
• Puţină politică externă. Aşa cum o văd eu.
• Valoarea unui cent

De unde si pana cand imi trimite mie Raiffeisen mail?

Mesajul se numea: “Raiffeisen Bank – Siguranta conturilor tale“.

Asa m-am prins ca e phishing, eu nu am cont, mai ales conturi la Raiffeisen.

Asa arata mesajul pe care l-am primit. Evident ca link-ul nu ducea unde scrie. Am riscat destul de mult dand un click pe acel link, dar a fost pura curiozitate.

Deci, daca ai chef de o teapa, dai click si ajungi aici:

Ce mai, parca ai nimerit la directorul Raiffeisen in birou. Mai ca nu ti-a iesit din monitor o mana care iti intinde o cafea.

Eh, dupa un cod bagat la intamplare, ti se mai cere parola si numarul de card.

O data introduse, esti dus, banii tai sunt acum in mainile lor. A HOTILOR, a cu credeai?

Uite de ce prefer eu sa navighez cu Firefox:

Internet Explorerul ma lasa sa-mi iau tapa daca eram suficient de prost.

Posturi relevante:

• O poveste despre taxe
• Puţină politică externă. Aşa cum o văd eu.
• Valoarea unui cent

Eram undeva prin clasa a doua. Era prin octombrie, vreme de toamna, adica ploaie multa, putin vant si ceva frig. (Parca si anotimpurile erau altfel in copilarie). Deci, vreme urata, nu aveam ce sa ma joc pe afara, asa ca ma duc in vizita la vecinul meu. El isi facea o tema pentru scoala. Desi au trecut proape 22 de ani de atunci inca nu am uitat clipa in care m-am indragostit pentru prima data. Nu m-am indragostit de vecin, el era putin mai mare decat mine si avea de facut o tema la biologie. M-am indragostit de cariocile lui ICO cu care reproduce un desen din carte. Prima reactie a fost:
-De unde le ai?
-Le-am cumparat de la cooperativa.
-Cat costa?
-85 de lei.
Fuga acasa sa cer bani pt carioci.
“Dar nu avem bani. Aduna-ti tu ceva bani si o sa poti sa le cumperi!”

In momentul acela parca a picat cerul pe mine.
La sfarsitul lunii vine vremea de luat ratia de la cooperativa. Cariocile inca mai erau pe raft, eu nu aveam nici jumatate din suma.
I-am scris si lui Mos Craciun despre acele carioci, dar nu l-a interesat.
Ma gandeam la ele mai mult ca la orice. Pur si simplu eram indragostit de ele. Nu mai voiam jucarii, macare, creioanele colorate le uram din tot sufletul. Seara inainte de culcare ma gandeam ce fain ar fi sa am si eu carioci. Viata mea se contura in jurul cariocilor.
A trecut si decembrie, am fost cu colinda dar nu am adunat suficient pentru carioci. 85 de lei.
Vine luna ianuarie, inca imi doream nespus de mult cariocile de la cooperativa. Intamplator ma uit in ghiozdanul unui alt vecin de al meu. In momentul ala voiam sa-i tai gatul, sa-i dau cu un bolovan in cap, sa-l omor. Si el avea setul de 18 carioci ICO cumparate de la cooperativa.
Ma duc iar sa ma milogesc de bani pentru carioci. Din nou nici o sansa.
In februarie, ziua mea. Cadouri printre care nu se regaseau si cariocile .
Dar surpriza tot a venit.
AM PRIMIT 85 DE LEI!
Ziua mea a fost duminica, la cooperativa era inchis. Asa ca luni dimineata abia astept sa ma duc la scoala ca sa ma intorca cat mai repede acasa sa-mi iau banii si sa merg la cooperativa. Deja incepeam sa ma laud la scoala cu ce carioci frumoase o sa am. Un set de 18 culori. Nimeni din clasa nu mai avea asa ceva. Nici acei colegi care primeau pachete din germania.
Intr-un final se termina cele patru ore de cosmar de la scoala, ajung acasa, nu ma schimb de uniforma, nu manac, iau banii si… fuga la cooperativa. Pe drum deja ma vedeam cu cariocile pe masa si un caiet in care deseam fanteziile mele. Nici nu stiu cat de mult sau putin a durat drumul pana la cooperativa, traiam intr-o totala fantezie.
In fata cooperativei imi mai numar o data banii sa ma asigur ca nu voi intampina probleme. Suma era intacta.
Intru in cooperativa cu ochii tintiti pe raft. Mai, dar au facut femeile astea modificari pe aici, oare unde or fi pus cariocile?
-Saru’mana, vreau un set de carioci ICO, dinalea cu 85 de lei! Ii zic eu impunator femeii.
-Dar nu mai avem carioci! imi raspunde ea sec si putin rastita la mine.
-Nu mai aveti carioci!?
-Nu.
-S-au terminat?
-Da.
Am ramas blocat, cateva secunde nu mai vedeam, nu mai auzeam nimic. Nu mai au carioci…
Ma intorc si ies din cooperativa cu ochii incetosati de lacrimi. Viata mea parca nu mai avea rost. Cu ce erau mai presus vecinii mei, decat mine? De ce ei meritau carioci si eu nu? Nu au aflat motivul pentru care eu o perioada nu am mai vorbit cu ei.
Daca ai fost macar o data indragostit in viata ta, iar iubirea vietii tale te-a parasit asa, pur si simplu, fara un motiv intemeiat, vei intelege exact prin ce am trecut eu la varsta de 8 ani.

Posturi relevante:

• O poveste despre taxe
• Puţină politică externă. Aşa cum o văd eu.
• Valoarea unui cent

Posturi relevante:

• Masina noua si masina veche.
• O poveste despre taxe
• Prezentarea in “romaneste” a mecanismului crizei financiar-economice

1. De regula sustinatorii taxei sunt:

1.1 persoane cu bani care isi permit o masina noua;

1.2 persoanele care au deja o masina si nu-i mai intereseaza de alta;

1.3 persoanele care nu-i intereseaza de fel o masina;

1.4 persoane care habar nu au ce vorbesc, vor doar sa se bage in seama.

2. Cei care se opun acestei taxe, de regula sunt:

2.1 persoanele fara bani, dar care isi doresc o masina;

2.2 persoanele care si-au luat deja masina second hand dar nu au apucat sa o inmatrculeze;

2.3 persoanele care intentioneaza sa-si ia o masina cu banii jos dar nu au suficient pentru una noua;

2.4 persoanele care nu-l agreaza pe Tariceanu si vor sa faca scandal;

2.5 persoanele care mai gandesc si logic.

Eu, neavand bani fac parte din categoria 2.3 si cred eu ca si din categoria 2.5

Dar sa argumentez:

-e discriminare! Sunt foavorizate un numar foarte mic de persoane in defavoarea celorlalti care sunt majoritari.

-triplarea taxei nu are un motiv real, se invoca protejarea productiei interne de autoturisme (Logan, Sandero), pe motivul recesiunii.

-nu e logica. Vrei sa protejezi productia interna, hai la mine cu ceea ce produci dar la un pret competitiv. E criza financiara, hai cu oferte, ieftineste produsul daca vrei sa-l vinzi la fel cum fac cei care produc/comercializeaza materiale de constructii.

-se invoca motivul ca s-a umplut tara de harburi. Cine a inventat asta nu stiu, dar harburile aduse de dincolo sunt mai bune, mai fiabile, mai sigure si iti ofera un confort sporit, gradul de uzura nu este asa de ridicat fata de harburile din tara.

-se urmareste saracirea populatiei. Cat trebuie sa muncesti pentru ati permite o masina noua doar dintr-un salariu mediu? Nivelul de trai este atat de ridicat in Romania incat practic sa impui achizitonarea de autoturisme noi?

-din nou discriminare. Cei cu bani au dreptul de a nu plati taxe iar cei fara bani, pe langa ca sunt saraci sunt obligati la plata unor taxe exagerate.

-ne e logica din nou. Masinile sunt aduse din Comunitatea Europeana, noi facem patre din aceasta comunitate.

-iar e fara logica. Locuintele noi de ce nu le protejeaza nimeni, de ce nu esti obligat sa iti cumperi vila si esti lasat in continuare sa locuiesti in case darapanate, sau in blocurile comuniste lipsite de confort si cu grad seismic ridicat?

Posturi relevante:

• Valoarea unui cent
• Ia Loganu’ neamule!
• Scandal pentru nimic